Empatia
Argument

Școala de Vară, ediția a XVIII – a, 2024
Societatea Română de Psihanaliză

 
 
 
De ce empatia?
 
Dintr-o perspectivă metapsihologică, există o continuă dezbatere relativ la concept. Pe de o parte se află ideea că empatia joacă un rol decisiv în descoperirea proceselor inconștiente și, pe cale de consecință, este esențială în activitatea terapeutică a analistuluiiar pe de altă parte se află perspectiva autorilor ce descalifică empatia ca instrument, afirmând că aceasta nu ar putea juca vreun rol în identificarea factorilor și proceselor inconștiente la lucru. (e.g., Widlöcher, în Mijola 2005 p.501).
 
Empatia poate fi conceptualizată ca o formă dinamic afectivă ce locuiește realitățile interpersonale ale interacțiunii. Freud utilizează conceptul în principal ca formă de comunicare și înțelegere a celuilalt, sau ca explicație economică a relației dintre plăcere și umor (e.g., Freud 1905). Salman Akhtar (2009) definește empatia ca fiindcapacitatea Eului de a se identifica tranzitoriu cu un altul având drept scop aproprierea stării subiective a acestuia.(p.95), însă empatia are sensuri și utilizări în fiecare școală contemporană – e.g.,Psihologia Sinelui respectiv Psihanaliza Kleiniană. În prima perspectivă empatia originează în amalgamarea abilităților constituționale pentru acordaj și identificare în timp ce în a doua delineație, cea kleiniană, empatia implică factori afectivi și cognitivi ce presupun a avea experiența a ceea ce este trăit de un altul dar și a ceea ce se află doar în experiența inconștientă.
 
Ralph Greenson (1960), dezvoltă conceptul empatiei dintr-o perspectivă analitică participant observatoare, și o califică drept cunoaștere emoțională, fiind astfel o precondiție pentru un travaliu analitic de succes. În același timp atrage atenția asuprapatologieiempatiei, catentație instinctualăîn analist, tentație ce se extinde de la inhibiția empatiei (ce survine în urma unui pericol de evitat) și până la excesul unei plăceri resimțite (ce gratifică analistul).
 
Observația lui Akhtar (2009) că eliminarea altruistă a agendelor personale și acordajul cu celălalt, relativ la viața afectivă și fantasmatică ale acestuia, ca embleme pe care empatia le poartă, ne trimite imediat la atitudinea analitică și la cele ce definesc cadrul.